După eșecul coaliției de centru-dreapta și alegerile parlamentare anticipate, comuniștii ajung la putere la 25 februarie 2001. PCRM a înregistrat 50,07% din voturi convertite în 71 de mandate.

La data de 4 aprilie 2001, Vladimir Voronin a fost ales Președinte al Republicii Moldova iar la 7 aprilie 2001,  liderul comuniştilor  este învestit în funcţia de preşedinte al țării.

Voronin2001.jpg

Foto: Voronin, 2001 / Sursa: inprofunzime.md

La alegerile din 2005, PCRM a obținut 45,98% din voturi și respective 56 fotolii de deputați iar la 4 aprilie al aceluiași an, Voronin a fost reales în funcția de președinte al RM.

Primii 4 ani de guvernare au fost marcați de tensiuni permanente datorită orientării pro-ruse a partidului communist, ceia ce a și provocat ample proteste anticomuniste.

AC8385D9-A098-4716-A4C5-ABCA5B95DFD4_w610_r1_s.jpg

Foto: Protest, 2002 / Sursa: europalibera.org

Anul 2002 debutează cu protestele iniţiate de grupul parlamentar al Partidului Popular Creştin Democrat care se revoltă față de deciziile controversate ale guvernării comuniste din Republica Moldova cu privire la sprijinirea moldovenismului, limbii moldoveneşti, introducerea cursului de Istorie a Moldovei, în detrimentul Istoriei Românilor şi includerea limbii ruse ca obiect de studiu în şcoli.

Protestatarii cereau:

   - Proclamarea limbii române, ca limbă oficială în stat.

   - Revenirea la studierea în şcoli a obiectului Istoria românilor.

   - Eliminarea limbii rusii, ca obiect de studiu.

Acţiunile de protest durează cîteva luni, tot atunci a fost instaurat în centrul capitalei „Orășelul libertății”. Soluționarea crizeii politice a fost posibilă doar după implicarea Consiliului Europei.

Voronin și Planul Kozak

Vladimir Voronin este acuzat de eșecuri politice în politica externă cât și cea internă.

Voronin ar fi avut toate șansele să rezolve problema transnistreană. Proiectul de rezoluție a conflictului transnistrean a fost elaborat în 2003, de către șeful adjunct al Administrației Prezidențiale a Federației Ruse, Dmitri Kozak. Potrivit lui, Moldova a devenit „federație asimetrică", iar Transnistria și Găgăuzia ar fi primit statut autonom cu dreptul de a bloca proiectele de lege nedorite .

În ajunul semnări la 25 noiembrie 2003, Vladimir Voronin, născut în stânga Nistrului, a refuzat memorandumul. Declarând atunci că scopul ascuns al actului fiind recunoașterea independenței Transnistriei.

Voronin a mai spus că una dintre condițiile memorandumului a fost introducerea până în 2020 pe teritoriul Moldovei a trupelor rusești. Fostul Președinte al Republicii Moldova, ar fi aflat despre aceasta cu doar câteva ore înainte de semnarea prevăzută. „A fost o surpriză de ultima oră. Și, în mod firesc, am fost investit în funcția de președinte cu mâna pe Constituție, care indică în mod clar statutul neutru al statului– în nici un caz nu puteam semna așa ceva. Și chiar dacă aș fi semnat Curtea Constituțională ce ar fi făcut? Ar fi anulat" - a explicat Voronin.

În mass-media se vehicula faptul Voronin a refuzat să semneze „memorandumul Kozak" din cauza presiunii Occidentului și în mod special a Statele Unite ale Americii. Despre acest lucru ar fi discutat viceprim-ministru Federației Ruse și reprezentantul special al președintelui în Transnistria, Dmitri Rogozin.

Subminarea semnării planului de gestionare a problemei transnistrene a dus la  răcirea relațiilor dintre Moldova și Rusia, drept consecință a fost creșterea prețurilor la gazele naturale și embargoul alimentelor, care a dus la interzicerea exportului de vinuri moldovenești în Rusia.

6 Martie 2005, o nouă victorie a comuniștilor

De această dată, comuniştii au acumulat 56 mandate din 101, lipsindule 6 mandate pentru a alege preşedintele de sine stătător. La 4 aprilie 2005, candidatura lui Vladimir Voronin la funcţia de preşedinte este votată de comunişti, creştin-democraţi, democraţi şi social-liberali.

În urma acestui vot comun, electoratul se declară dezamăgit mai ales de „Trădarea lui Roșca” și se redirecţionează spre Partidul Liberal, Partidul Liberal-Democrat şi spre Alianţa „Moldova Noastră”, partide care ulterior participă la crearea unei coaliţii democratice ce trimite comuniştii în opoziţie.

7 Aprilie 2009

Alegerile din 5 aprilie 2009, castigate iarăși de PCRM, au generat proteste ale tinerilor la Chişinău, care la 7 aprilie au degenerat în violenţe, soldate cu moartea tânărului Valeriu Boboc.

În dimineaţa zilei de 6 aprilie 2009, Comisia Electorală Centrală a anunţat rezultatele preliminare ale scrutinului parlamentar din 5 aprilie. După prelucrarea a 96,51 la sută dintre procesele-verbale ale secţiilor de votare, Partidul Comuniştilor acumulase 49,94 la sută din voturi (60 de mandate), Partidul Liberal 12,82 a sută (16 mandate), Partidul Liberal Democrat 12,27 la sută (14 mandate), iar Alianţa Moldova Noastră 9,83 la sută (11 mandate).

În seara zilei de 6 aprilie, aproximativ 15.000 de persoane, potrivit organizatorilor, au protestat în Piaţa Marii Adunări Naţionale.

Tinerii au continuat apelurile la proteste, pe reţelele de socializare circulând mesaje cum ar fi: "Tinerii declară ziua de 7 aprilie - Zi de doliu naţional în Republica Moldova. Dacă nu ai votat pentru PCRM, ia o lumânare şi ieşi în stradă, ora 10.00, la Ştefan cel Mare".

În timpul zilei, toate unitățile administrative au fost deconectate de la internet. Totodată, nicio pagină a presei on-line din Republica Moldova nu a putut fi accesată, iar rețeaua de telefonie mobilă a fost blocată în centrul Chișinăului.

În noaptea de 7 spre 8 aprilie aproximativ 200 de persoane, printre care şi minori, au fost reţinute în centrul capitalei. Potrivit MAI, după miezul nopţii mai mulţi manifestanţi în stare de ebrietate sau sub influenţa drogurilor au atacat agenţi economici şi au spart magazine. Poliţia a fost nevoită să intervină şi a utilizat gloanţe oarbe, anunţa serviciul de presă al ministerului. Mai târziu s-a constatat că în noaptea respectivă zeci de tineri au fost bătuţi în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi în comisariate.

Tânărul Valeriu Boboc a murit în urma loviturilor. În presă s-au vehiculat şi alte nume de tineri decedaţi, dar ancheta nu a confirmat vreo legătură cu evenimentele din 7 aprilie.

Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Nu sunt comentarii