La 8 ani de la evenimentele din aprilie 2009, constatăm că nicio persoană nu a ajuns în puşcărie pentru torturarea tinerilor.  Majoritatea celor care au avut statut de învinuit în aceste dosare au fost achitaţi, alţii au primit pedepse simbolice de 2-3 ani cu suspendare, iar puţinii care au fost condamnaţi real, cum ar fi fostul poliţist Ion Perju, au dat bir cu fugiţii. Mai mult, la 8 ani de la tragicele evenimente, în instanțele judecătoreşti mai sunt pe rol dosare intentate pentru tortură în 2009, unele fiind examinate încă în prima instanţă. O bună parte din victime au refuzat să meargă până la urmă, motivând că aceste dosare ar fi o farsă de ochii lumii şi doar sunt purtaţi pe drumuri.

După cum au estimat mai multe organizaţii neguvernamentale, numărul victimelor torturii din aprilie 2009 ar fi de cel puţin 700 de persoane. Au fost depuse însă 108 sesizări, iar în 31 de cazuri procurorii s-au autosesizat. Din acest număr, au fost pornite 71 de cauze penale, dintre care 42 pentru tortură, 19 pentru exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, iar 10 pentru alte categorii de infracţiuni.

Şi numărul celor decedaţi în urma evenimentelor din aprilie ar fi fost mai mare, 4 ar fi fost omorâţi chiar în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, iar altul a decedat mai târziu în urma traumelor primite. Procurorii susţin, însă, că a fost doar un singur deces, cel al lui Valeriu Boboc, iar ceilalţi s-ar fi sinucis.

Dosarul Valeriu Boboc

Cazul decesului lui Valeriu Boboc este unicul dintre decesele din 8 aprilie recunoscut de către organele de drept din Republica Moldova şi care a avut o finalitate și o condamnare reală. 

boboc1.jpg

timpul.md

Poate că nici acest caz nu ar fi avut finalitate, pentru că prima concluzie a medicilor legişti a fost una falsă. Aceștia afirmau că Valeriu Boboc ar fi decedat în urma intoxicării cu un gaz necunoscut. În scurt timp de la deces, Procuratura Generală a emis un comunicat  de presă, în care scria: „Conform rezultatelor autopsiei, leziunile corporale primite, şi anume fractura unei coaste, nu se află în legătură cauzală cu cauza morţii”.

Boboc2.jpg  

În  perioada 17 aprilie - 8 iunie 2009, avocaţii familiei Boboc au primit 12 scrisori şi ordonanţe de refuz la cererea de a deshuma şi repeta expertiza medicală a cadavrului tânărului ucis în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În cele din urmă, apărătorii atacă Procuratura în judecată şi obţin câştig de cauză, iar la 14 iunie 2009 cadavrul este deshumat şi examinat de către un grup de experţi condus de profesorul britanic Derrick John Pounde, expert la Curtea Penală Internaţională. Potrivit raportului expertizei internaţionale, decesul lui Valeriu Boboc a survenit anume în rezultatul leziunilor corporale cauzate şi nu în urma intoxicaţiei. 

Boboc3.jpg
timpul.md

La un an de la moartea lui Valeriu Boboc, preşedintele interimar de atunci, Mihai Ghimpu, şi nepotul său, Dorin Chirtoacă, au prezentat  imagini video inedite care ar demonstra cum a fost ucis acesta în bătăi de către forţele de ordine. În scurt timp este reţinut poliţistul Ion Perju, identificat în imaginea video cum îl loveşte pe Boboc cu piciorul în cap. Ulterior, poliţistul este plasat în arest la domiciliu.

Boboc4.jpg

zdg.md

Iniţial, Judecătoria Buiucani îl achită pe Perju, însă la 30 martie 2015, la 6 ani de la tragicul eveniment, Curtea de Apel Chişinău îl condamnă pe fostul poliţist la 10 ani cu executare. Acesta dispare din sala de judecată şi nu este găsit nici până în ziua de azi, fiind dat în urmărire internaţională. 


Pe parcursul procesului, Ion Perju a pledat nevinovat, a sperat că va fi achitat şi chiar a promis că va spune adevărul despre cum a fost ucis Boboc, lăsând să se înţeleagă că de fapt vinovat ar fi fost şeful său de la poliţia criminală, Ruslan Saachian. 

5.jpg
publika.md

Părinţii lui Valeriu Boboc sunt nemulţumiţi de finalitatea dosarului. „Despre ce fel de dreptate poate fi vorba, când a fost condamnat un ţap ispăşitor şi acela a fost ajutat să plece? Am auzit că Perju ar fi la Moscova. Iar Saachian, care a scăpat basma curată, a fost avansat în grad şi este şef al Inspectoratului de poliţie din sectorul Ciocana”, ne-a declarat Ala Boboc, mama lui Valeriu. 

Dosarul Mătăsaru

Fiind arestat în dimineaţa de 8 aprilie 2009, Anatol Mătăsaru a avut parte de un tratament „deosebit” din partea poliţiştilor, care nu au ezitat să se răzbune pentru protestele sale contra corupţiei din organele de drept. 

 Îndeosebi, poliţiştii nu i-au putut ierta activistului faptul că a îmbrăcat un măgar în tunică de miliţian sovietic şi l-a purtat prin mai multe oraşe, dar şi prin centrul Chişinăului.

Procurorii au încercat să pună în spatele lui Mătăsaru aproape toate infracţiunile din 7 aprilie 2009: organizarea protestelor şi chemarea la violenţă, că a aruncat prima piatră în Preşedinţie, incendierea sediilor Preşedinţiei şi Parlamentului.

Poliţiştii l-au bătut crunt, încât şi judecătorul Andrei Galben, care în incinta comisariatului, în mai puţin de un minut a emis mandat de arestare pentru 30 de zile, a emis la insistenţa avocatului o încheiere în care constată că Mătăsaru avea vânătăi pe faţă. În schimb, procurorii constată că „Mătăsaru a fost bătut de persoane necunoscute în timp ce arunca cu pietre în Parlament”.

Mătăsaru.jpg

Mătăsaru după greva foamei

După un proces de judecată care durează mai bine de un an, Anatol Mătăsaru este declarat vinovat pentru că a participat la acţiuni de dezordine în masă şi îi este aplicată o amendă de 10 mii de lei. Ulterior, instanţa de judecată emite o hotărâre prin care consideră amenda drept achitată, prin faptul că a stat aproape 4 luni în arest preventiv. În schimb, procesul penal pentru tortură la moment se află în instanţa de fond, la etapa cercetării judecătoreşti. 

Procuratura militară a început să investigheze cazul abia după ce conducerea comunistă pierde frâiele guvernării. Mătăsaru identifică mai mulţi poliţişti care l-au torturat, însă până la urmă pe banca acuzaţilor ajung doar 5. Dosarul este disjuns, astfel Ghenadie Floreac, Alexandru Mocanu şi Viorel Chirtoacă sunt condamnaţi cu suspendare pentru exces de putere în momentul reţinerii. Acum pe rol la Curtea de Apel se află un dosar civil în care Mătăsaru cere despăgubiri. Totodată, am aflat că Ghenadie Floreac, deşi a avut de ispăşit o pedeapsă penală, a fost avansat în grad, iar acum deţine funcţia de şef-adjunct al Inspectoratului Naţional de Investigaţii din Bălţi. 

Floreac5.png

În cel de-al doilea dosar, intentat pentru tortură, au statut de învinuit Octavian Sîrbu şi Igor Pîntea. 

Judecătoria sectorului Centru i-a condamnat pe cei doi la câte 4 ani cu suspendare, Curtea de Apel Chişinău a menţinut sentinţa, însă Curtea Supremă reîntoarce dosarul la rejudecare în instanţa de fond. De atunci au trecut mai bine de 2 ani. Aproape când era gata să pronunţe sentinţa, magistrata Irina Maxim pleacă în concediu de maternitate. Cercetarea judecătorească este reluată de către magistratul Alexandru Gafton, însă în martie 2017, acesta este promovat la Curtea de Apel Chişinău. Acum părţile aşteaptă ca dosarul să fie repartizat unui alt judecător, care va relua cercetarea judecătorească. 

Între timp, Octavian Sîrbu continuă să lucreze în poliţie, iar Igor Pîntea, care a fost avansat în grad, a ajuns şef al Penitenciarului nr.13 din Chişunău. 

Totodată, dosarul privind tortura lui Mătăsaru se află pe rol la CEDO încă din aprilie 2009. Curtea Europeană a solicitat de câteva ori informaţii despre dosarul Mătăsaru, însă de fiecare dată tot s-a răspuns că totul este în regulă, se examinează în instanţă. 

De fapt, Mătăsaru a declarat anchetei că a fost torturat şi de Sergiu Cociorvă, care pe parcursul anilor a deţinut mai multe funcţii de răspundere în cadrul Ministerului de Interne, dar şi de Ruslan Saachian, care în aprilie 2009 era şef al poliţiei criminale din Chişinău. Sergiu Cociorvă este scos din lista suspecţilor imediat ce depune declaraţii, iar Sachian este scos de sub urmărire penală printr-o ordonanţă care este ascunsă de partea vătămată. 

Sergiu Cociorvă.jpg

zdg.md

Cociorvă este promovat şi până în mai 2016, deţine funcţia de şef al poliţiei din Chişinău. Surse din cadrul MAI spun că acesta ar fi plecat benevol la pensie pentru că s-ar fi supărat că preşedintele Nicolae Timofti a refuzat să-l avanseze în gradul de general. Iar Saachian se află la conducerea Inspectoratului de poliţie Ciocana. Find suspendat din funcţie de mai multe ori pentru diferite infracţiuni de serviciu, Ruslan Saachian, a luptat mult ca să rămână în funcţie. S-a adresat chiar şi la Consiliul Antidiscriminare, pe motiv că ar fi discriminat pe criterii etnice, el fiind de naţionalitate armean. Şi a câştigat.

Dosarul Valentinei Cuşnir

În aprilie 2009, Valentina Cuşnir se mai afla în posesia mandatului de deputat în Parlament. Aceasta s-a aflat în rândurile protestatarilor paşnici, iar în noaptea de 8 aprilie a fost maltratată de către doi bărbaţi în spatele clădirii Guvernului. În urma maltratărilor, deputata s-a ales cu o mână fracturată şi a avut nevoie de mai mult timp pentru reabilitare.

Valentina Cuşnir i-a recunoscut în agresorii săi pe coloneii Dumitru Rusu şi Petru Corduneanu, care deţineau funcţii de răspundere în direcţia securitate publică a Ministerului de Interne. 

Dumitru Rusu şi Petru Corduneanu.jpg

În baza plângerii fostei parlamentare, Procuratura intentează un dosar penal, însă Judecătoria Buiucani îi achită pe cei doi colonei.

Curtea de Apel Chişinău a menţinut decizia de achitare a foştilor poliţişti. 

Acum dosarul se află pe rol la Curtea Supremă de Justiţie, care la 5 aprilie 2017, s-a pronunţat asupra admisibilităţii recursului depus de fosta deputată. 

Nu am putut identifica cu ce se ocupă la moment Dumitru Rusu, care s-a pensionat, însă ştim că Petru Corduneanu este un membru activ al PSRM şi este consilier în Consiliul Municipal Chişinău. 

Valentina Cuşnir, care în timpul de faţă se află în Italia, unde îngrijeşte de o bătrână, consideră că de vină ar fi, atât cei care au instrumentat dosarul, cât şi unii din apărători. „Practic 8 ani nu s-a făcut nimic! Procuratura Generală a refuzat să dea probele video, au falsificat urmărirea penală şi au dirijat cu judecătorii. Suntem la punctul zero, dacă se va întoarce dosarul la rejudecare la Curtea de Apel. Avocații, rând-pe-rând, fiind amenințați de Corduneanu şi oamenii lui, dar şi procurorul din prima instanță, au fost ifluenţaţi. Avocata Natalia Bayram a refuzat să meargă în Apel. Mie nu mi-a zis nimic, nici nu m-a anunțat. Le-a zis celor de la Curte că ea nu are un contract cu mine să mă reprezinte. Chiar cei de la Curte invitase un avocat din oficiu. Eu am fost nevoită să plătesc un alt avocat. Pe lângă Bayram, în prima instanță, am mai luat-o şi pe avocata Lilia Prodan, care mi-a luat 400 euro, nu a perfectat un contract, a fost doar la primele 3 din 6 şedințe, nu a prezentat susțineri orale, cu toate că i le-am scris eu, nu a mers la şedința de replici şi de pronunțare a sentinței. Dar, Bayram, cel puțin, sub presiunea mea, a primit sentința şi mi-a alcătuit apelul. Drept că plin de date eronate, ca şi apelul procurorei Verdeş. Curtea de Apel a refuzat să fie vizualizate imaginile video de la urmărirea penală pe motiv că „Discurile nu se deschid". Asta intenționat nu s-a făcut, că procurorii au retras video din dosar încă în prima instanță, le-au falsificat şi nu vroiau judecătorii, la indicația procuraturii, să depistăm acest lucru în instanță. E grav”, a declarat pentru CrimeMoldova Valentina Cuşnir.

Dosarul Gumeniţă

Dosarul intentat pe numele fostului vice-comisar de Chişinău, Iacob Gumeniţă, pentru torturarea tinerilor în aprilie 2009, a ajuns la Curtea de Apel după ce a stat mai bine de jumătate de an în birourile Judecătoriei sectorului Buiucani, după decizia de achitare a fostului şef de poliţie. 

Iacob Gumeniţă.jpg

captură protv.md

Chiar prima şedinţă, care a avut loc pe data de 14 martie curent, a fost amânată de magistraţii CAC pentru 20 aprilie, la solicitarea lui Gumeniţă. Acesta a cerut ca în proces să fie aduşi toţi martorii şi părţile vătămate.

În dosar figurează 10 părţi vătămate. Una dintre ele este Damian Hâncu, care în perioada respectivă era student la o universitate din Franţa şi venise în Republica Moldova într-o scurtă vacanţă. 

Damian Hâncu.jpg  timpul.md

Tânărul Hâncu l-a recunoscut pe Gumeniţă ca persoana care l-a bătut cu picioarele.  

99.jpg

În prezent, Damian Hâncu locuieşte şi lucrează în Franţa şi nu vrea să revină în Republica Moldova, dar nici să ofere declaraţii pentru presă. „Damian nu vrea să dea interviuri, nimic! El şi-a ales altă cale pentru a înțelege tragedia lui din 7 aprilie 2009”, ne-a declarat o persoană din anturajul lui Hâncu. 

O altă parte vătămată în dosarul Gumeniţă este şi Sergiu Duminică. 

Sergiu Duminică.jpg

facebook.md

În 2013, Duminică este încătuşat de către poliţia sectorului Ciocana şi învinuit că ar fi furat un telefon mobil. În consecinţă, tânărul, care până atunci se implicase în mai multe activităţi ce vizau protejarea victimelor din aprilie 2009, este condamnat la 4 ani de închisoare, iar avocaţii se prefac a uita să depună contestaţiile în instanţa superioară. Tânărul a ţinut chiar şi greva foamei. 

În februarie 2016, la solicitarea Guvernului de la Chişinău şi cu acordul lui Duminică, CEDO radiază de pe rol dosarul intentat la cererea tânărului pentru tortura din aprilie. Se vehiculează că acordul lui Duminică privind radierea cererii la CEDO ar fi fost o carte de schimb, pentru a fi eliberat din detenţie înainte de termen. 

Sergiu Duminică s-ar afla acum în România.

Dosarul Sergiu Creţu

În aprilie 2009, Sergiu Creţu era student la drept. A participat la protestele paşnice şi a fost luat din stradă de către poliţişti şi dus la Comisariatul de Poliţie al sectorului Centru. În urma maltratărilor, Sergiu Creţu s-a ales cu o traumă la braţ şi a suportat o intervenție complicată.

Tânărul a declarat că a fost torturat de către Radu Starinschi, care atunci deţinea funcţia  de şef al poliţiei criminale din sectorul Centru.

787.jpg

Procesul a durat mai mulţi ani, Radu Starinschi fiind condamnat mai întâi la 2 ani cu suspendare, apoi la 2 ani cu executare, ca în vara anului 2014, să fie achitat definitiv de către Curtea Supremă de Justiţie. Acum Starinschi continuă să lucreze în poliţie.

Dosarul se află pe rol la CEDO, însă Sergiu, care acum lucrează jurist la o întreprindere, nu mai are încredere nici în instanţa Europeană. „De ce a fost achitat Starinschi deja ştie toată lumea, acum mai departe, ce să mai aştept? Am depus cerere la CEDO şi aştept deja aproape 2 ani. În realitate, nu mai aştept nimic, la câte greşeli s-au făcut în aceste dosare. Oricum, nu cred că va fi o decizie echitabilă. Cunosc un pic de procedură penală, dar e târziu. Mai este un dosar pe factorii de decizie, ofiţerii de serviciu, care se află la rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, dar şi acolo teatru şi ping-pong. Şi la CEDO se joacă o carte, iar guvernanţii noştri o fac bine în tandem cu ''partenerii'' de dezvoltare. Cred că nu sunt vinovaţi doar procurorii, dar nu vreau să zic multe ca să nu supăr mai multă lume. Aceste dosare au fost trase de păr, s-au făcut greşeli pe care acum nu le mai poţi repara”, a declarat Sergiu Creţu pentru CrimeMoldova. 

Dosarul Papuc şi Botnari 

În 2015, Curtea Supremă de Justiţie i-a achitat definitiv pe fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, şi fostul comisar al municipiului Chişinău, Vladimir Botnari. Curtea Supremă de Justiţie a constat că generalii Papuc şi Botnari nu au încălcat legea în timpul evenimentelor din aprilie 2009, au acţionat corect, iar faptul că nu au intervenit pentru a stopa devastarea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei a fost o mişcare bună, pentru că astfel au fost salvate vieţile mai multor copii care au participat la proteste. Magistraţii i-au absolvit pe cei doi generali şi pentru maltratările din comisariate, motivând că pentru aceasta au fost responsabili poliţiştii care au aplicat direct tortura.   

Gheorghe Papuc şi Vladimir Botnari .jpg

jurnal.md

Cei drept, Curtea de Apel Chişinău îi condamnase pe Botnari la închisoare cu suspendare, iar pe Gheorghe Papuc, la 4 ani de închisoare cu executare. Pentru că decizia era executorie, Gheorghe Papuc s-a eschivat şi a stat mai multe luni ascuns, ca să apară după decizia de achitare a Curţii Supreme. 

Gheorghe Papuc a fost dat în urmărire generală, însă foştii subalterni aşa şi nu au reuşit să-l găsească. 

Papuc.jpg

Gheorghe Papuc nu a stat mult timp fără un post călduţ. La 13 august 2014, fostul ministru de Interne al Republicii Moldova a fost ales  în funcţia de preşedinte al Consiliului Băncii Sociale, una din băncile lui Șor, care figurează mai apoi în raportul Kroll ca implicată în furtul miliardului din rezervele valutare ale Băncii Naţionale. După lichidarea băncii, Gheorghe Papuc devine oficial partener de afaceri cu fosta deputată comunistă şi actuala consilieră socialistă, Svetlana Popa, despre care în mai multe investigaţii jurnalistice s-a scris că ar fi implicată în afaceri ilegale cu terenuri. 

În decembrie 2016, Vladimir Botnari este numit șef al Direcției securitate din cadrul Moldtelecom. 

Nu a avut finalitatea dorită nici dosarul intentat în 2011, pe numele fostului vice-ministru de Interne, Valentin Zubic. În 2013, instanţa de judecată l-a scos pe Zubic de sub urmărire penală. Acum Zubic este administratorul unei firme de a lui Vladimir Plahotniuc. Zubic mai este şi şeful echipei de fotbal al Clubului veteranilor din sport, Geotermal. 

Valentin Zubic.jpg

sports.md

Printre cei implicaţi în evenimentele din aprilie 2009, mai figurează şi actualul ministru de Interne, Alexandru Jizdan şi şeful Inspectoratului General de Poliţie, Alexandru Pânzari, ambii cunoscuţi drept oamenii oligarhului Vladimir Plahotniuc. În timpul protestelor din 2009, Jizdan era şef al Serviciilor Operative din cadrul Ministerului de Interne, iar Pânzari era adjunctul său. Pe lângă faptul că cei doi se aflau în fruntea uneia dintre cele mai importante direcţii din cadrul MAI, care trebuia să identifice la timp şi să reţină provocatorii, ulterior a ieşit la iveală implicarea lui Jizdan şi Pânzari în dosarul fabricat fraţilor Anatol şi Gheorghe Stepuleac. 

Alexandru Jizdan şi Alexandru Pânzari .jpg

jurnal.md

Deşi pe numele lui Pânzari a fost intentat un dosar penal, acesta a fost achitat de către Curtea de Apel Chişinău în toamna anului 2016, fiind de câteva luni în funcţia de şef al Inspectoratului Naţional de Poliţie. 

Societatea civilă: „Victimele din 7 aprilie 2009 nu mai au şanse să li se facă dreptate”

Deşi au fost mai multe dosare intentate pentru tortură, mai multe dinte victimele evenimentelor din primăvara anului 2009 au renunţat să mai aştepte să li se facă dreptate. Motivele au fost diverse, fie că au pierdut încredere în instituţiile statului, fie că au fost intimidaţi ori s-au lăsat convinşi de torţionari să accepte recompense în schimbul retragerii cererilor, fie că pur şi simplu s-au săturat să umble prin instanţe. De exemplu, Vadim Ungureanu, care cu câteva minute înainte de descinderea din Piaţa Marii Adunări Naţionale striga „Unica soluţie este-o revoluţie” şi care a fost bătut de poliţişti, a declarat mai apoi că îi iartă, pentru că îi este milă că au copii.

Vadim Ungureanu .jpg

captură protv.md

Ludmila Popovici, directoarea Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”, susţine că din cauza că nu li s-a făcut dreptate, victimele torturii, din aprilie 2009, au fost marcate pe viaţă şi continuă să se confrunte cu probleme grave de sănătate, iar unii şi-au găsit refugiu în alcool. „Am asistat toate victimele torturii, care s-au adresat la noi şi pe care le-am indentificat noi. O parte din victime au renunţat din start să reclame că au fost torturate, în special fetele, şi au plecat peste hotare. Acum, peste ani, am constatat că cei care au refuzat să depună plângeri şi au înfruntat singuri situaţia, au depăşit şi sindromul posttraumatic. Ceea ce nu am constat la cei care au reclamat tortura. Şi asta cred că se datorează faptului că instituţiile statului nu le-au făcut dreptate”.

Ludmila Popovici consideră că la instrumentarea dosarelor torturii din aprilie nu şi-au făcut bine treaba atât procurorii, cât şi avocaţii. 


Vanu Jereghi, directorul Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova, consideră că victimele torturii din aprilie nu mai au nici o şansă să li se facă dreptate.

Vanu Jereghi.jpg

ipn.md

„Mulţi au renunţat după ce au fost umiliţi şi purtaţi ani în şir prin instanţe. Mai sunt şi termenele de prescripţie. Noi am asigurat asistenţa juridică pentru 38 de victime ale torturii din aprilie 2009. Au fost aleşi avocaţi buni. Dar, din păcate, procurorii şi poliţişti au făcut tot posibilul pentru ca torţionarii să scape nepedepsiţi. Nu avem nicio persoană care să stea la închisoare pentru tortura din aprilie”. 

Avocat: „De vină sunt procurorii”

Avocata Natalia Bayram susţine că principala vină pentru rezultatele dosarelor intentate în urma torturii din aprilie 2009  o poartă procurorii: „Nu şi-au îndeplinit cum trebuie atribuţiile. Cred că unii au făcut-o intenţionat, ca să-i ajute pe poliţiştii torţionari. Procurorii au fost cei care trebuia să strângă probele şi să demonstreze în instanţă vinovăţia torţionarilor. Noi, avocaţii care am asistat victimele din aprilie 2009, am prezentat probe suplimentare, cum ar fi concluziile medicale”.  

Natalia Bayram.jpg

rasputin.md

Procuror: „Nu depinde de noi, dar de instanţele de judecată”

Ion Caracuian, şeful secţiei antitortură a Procuraturii Generale, susţine că procurorii şi-au îndeplinit cu brio misiunea în privinţa dosarelor torturii din aprilie 2009 şi că procurorii nu poartă nicio vină pentru faptul că niciun funcţionar nu a juns în închisoare. 

Ion Caracuian.jpg

magistrat.md

„Funcţia procurorului este ca să acumuleze probe şi să susţină învinuirea în instanţă. În rest, ţine de competenţa instanţelor de judecată.  Dar sunt şi persoane condamnate cu executare în dosarele 7 aprilie. Altceva e că persoanele condamnate se eschivează de la executare şi au fost date în urmărire generală, iar poliţia este cea care trebuie să-i caute”, afirmă procurorul.

Investigații, 7 aprilie 2009, dosare, victime
Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Nu sunt comentarii