Autoritățile din România și cele din Marea Britanie s-au confruntat în anul 2010 cu una dintre cele mai mari rețele de trafic de copii din Europa. Peste o sută de copii au fost traficați din România spre Anglia în vederea exploatării prin cerșetorie. Astfel de victime vedem în toate marile capitale europene și de multe ori trecem indiferenți pe lângă ei, dar aceștia renunță la educație, suportă agresivitatea părinților și se văd nevoiți să supraviețuiască într-o societate lipsită de milă.

Acești copii duși la cerșit sunt viitorul pe care România și-l vinde singură. Pe de o parte reflectă impotența instituțiilor statului, care nu iau măsurile necesare pentru a proteja minorii, chiar și pe aceia aflați în grija părinților, iar pe de altă parte, ne arată o Românie săracă, aflată la limita disperării, situație în care mamele își scot odraslele la cerșit; totul într-un sistem bine organizat.

Pe spatele acestor drame și suferințe anumiți traficanți își ridică palate pe care noi putem doar să le admirăm. Palate, limuzine și mult aur. Palatele țigănești au fost de multe ori subiect de reportaje atât pentru jurnaliștii români, cât și pentru cei străini, dar nimeni niciodată n-a avut curaj să acuze, iar în cazul în care au existat acuzații, ele au fost șterse imediat.

Țăndărei

Țăndărei este un mic oraș situat în sudul României, în județul Ialomița, la câmpie. Orașul are câteva zeci de mii de locuitori, care sunt din ce în ce mai puțini de la an la an. Tinerii pleacă să studieze și tot tinerii pleacă la muncă în străinătate. În Țăndărei rămân bătrânii și copiii.

tandarei, stirileprotv.ro.jpg

Unul din palatele în care locuiesc traficanții din Țăndărei, stirileprotv.ro

DIICOT a anihilat în 2010 reţeaua din Țăndărei care ducea copiii la cerşit în Anglia sau alte ţări ale Europei. De fapt poliţiştii englezi au decis aceste arestări când au văzut cum capii reţelei înregistrau profit de milioane de Euro. În luna aprilie a anului 2010 peste trei sute de poliţişti români au pătruns în casele traficanţilor pentru a face arestările. Poliţiştii români erau însoţiţi de poliţiştii britanici şi chiar reprezentanţi Europol în România. Atunci s-au făcut peste douăzeci de reţineri. Ceea ce a şocat Anglia era faptul că mulţi copii suportau maltratări pentru a-i impresiona pe englezi. Toate aceste suferinţe în timp ce traficanţii îşi ridicau palate de sute de mii de euro şi conduceau limuzine cu număr de Anglia. Poliţiştii au descins, vinovaţii au fost arestaţi preventiv. Copiii? Copiii au rămas în grija părinţilor care-i vânduseră acelor traficanţi. Copiii erau liberi pe străzile oraşului. 

La nici un an de la aceste evenimente, mai exact în februarie 2011, Curtea de Apel din Târgu Mureş, decidea cercetarea în stare de libertate a următoarelor persoane implicate în traficul de copii din Țăndărei: Radu Drăgușin, Radu Constantin, Petrică Drăgușin, Ion Drăgușin, Costel Drăgușin, Sile Schian, Marcel Schian, Florian Schian, Nicolae Schian, Colonel Stan, Voicu Ilie, Alidon Niculae, Radian Buzoianu, Aron Dumitru, Tase Dumitru, Ion Mitu, Mircea Niculae, Marian Niculae, Marian Radu. Dacă vei mai pierde câteva secunde să-i numeri, sunt nouăsprezece traficanţi puşi în stare de libertate. Iar petrecerea în Țăndărei putea să înceapă sub privirile obosite ale judecătorilor şi procurorilor, şi sub braţele calde ale celor care i-au susţinut mereu. În dosarul nr. 2483/96/2010, înregistrat la Curtea de Apel Târgu Mureș,  apar peste cincizeci de martori. Se pare cǎ aceștia n-au fost suficienți pentru a-i menține în spatele gratiilor pe vinovații traficului de copii din Țăndărei. De fapt, judecătorii nu au acceptat dosarul întocmit de procurori, deoarece acesta nu era bine pus la punct, nu prezenta cu lux de amănunte toate faptele infractorilor, nu oferea informaţii concrete şi fusese încălcate anumite prevederi legale. Nici măcar nu s-a început cercetarea judecătorească, ci dosarul a fost trimis la procurori pentru a fi refăcut. Iar judecătorii, persoane mărinimoase, au încercat să acopere faptele traficanţilor motivând că statutul social i-a determinat pe infractori să recurgă la astfel de fapte, că persoanele tinere ale reţelei încǎ mai pot fi îndrumate ca să aleagă binele în locul răului, că a scăzut insecuritatea socială prin arestarea acestora şi că perioada în care au fost reţinuţi, timp de zece luni, este suficientă pentru a le preda o lecţie de moralitate şi pentru a-i lăsa liberi pe străzile ţării.

Rețeaua de trafic de minori

casa tandarei, stirileprotv.ro.jpg

Traficanții își contruiesc vile cu banii din cerșetorie, stirileprotv.ro

Potrivit unor surse din Poliție, bazele reţelei au fost puse de Radu Constantin, zis Titi Aghiotantul, Ciprian Nicolae, poreclit Poligrad, Voicu Ilie, zis Talianu, Petrică Drǎguşin, zis Țiganul, Marian Niculae, zis Nea Mǎrin Miliardarul, Mircea Niculae, poreclit Bocioc. Înainte de aventura prin Europa, rețeaua a activat în mai multe orașe din România. Astfel prin anul 2005, orașul București era dominat de cerșetorii din Țăndărei, în marea lor parte copii de etnie romă. Rețeaua își stabilise ca zonă de activitate Centrul Vechi al Capitalei pe care-l invadau pe timpul verii. Nu era terasă fără cerșetori. În fiecare zi se strângeau mii de Euro. O mulțime de case abandonate sau foarte vechi din centrul orașului îi adăposteau pe copiii cerșetori. O chirie ajungea la două sute de Euro. Vara mare parte din rețea se muta pe litoralul românesc. 

Integrarea României în Uniunea Europeană le permite traficanților de minori să-și mute rețeaua în alte țări ale Europei. Pentru început şi-au trimis proprii copii, propriile neveste, rude apropiate. Cu banii strânşi îşi încep activitatea de cămătărie în mai multe orașe din județul Ialomița, finanțând firme, persoane fizice sau baroni locali. Datoriile pe care le înregistrau diferite persoane, reprezentau un avantaj al traficanţilor. Aveau posibilitatea să-i şantajeze, să-i pună sub presiune ori pentru a-şi recupera banii, ori pentru a le lua copii şi a-i trimite pe aceştia la cerşit sau furat în locul lor. Printre ţările în care activa această reţea se număra Anglia, Franţa, Spania, Italia, Germania. În aceste condiţii nu ne mai miră deloc de ce o ţigancă muritoare de foame are peste cinci copii. Liderii reţelei erau în legătură cu autorităţile locale şi cu notarii care îi ajutau cu actele necesare pentru a-i scoate din ţară pe minori. Pe la vama din Arad, copiii erau transportaţi către diferite ţări ale Europei. Mai mulţi şoferi de microbuze sau autocare fiind plătiţi special pentru aceste servicii. Cu alte ocazii copiii erau transportaţi în camioane sau în maşinile personale ale traficanţilor. Reţeaua s-a extins foarte repede şi a reuşit să strângă zeci de membrii. Numărul total al membrilor fiind estimat la treizeci, iar numărul total al victimelor depăşea numărul de o sută cincizeci. Averea acestor nouăsprezece traficanți sare de zece milioane de Euro. Unii dintre ei aveau o avere estimată pe la trei milioane de Euro. Banii obţinuţi din traficul de copii erau spălaţi cu ajutorul unor firme care nu înregistrau nici o activitate, erau investiţi în palate, în aur, în maşini sau în autorităţile locale. Firme de construcții, investiții imobiliare, firme cu materiale de construcții, ateliere de termopan – acestea reprezentau paravanele ridicate de țigani pentru a-şi spăla banii şi pentru evaziunea fiscalǎ.

Procurorii DIICOT s-au închis în spatele uşilor fără a oferi informaţiile necesare. Probabil au conştientizat că munca lor a fost inutilă, mai ales după ce judecătorii au hotărât judecarea celor vinovaţi în stare de libertate. Sechestru pe proprietăţi a existat un timp, însă astăzi familiile celor arestaţi se odihnesc în aceleaşi palate, plângându-se că nu au bani să supravieţuiască sau să-şi plătească facturile ori impozitul.

Capii reţelei aveau în palate un adevărat arsenal reprezentat de AKM-uri, arme de vânǎtoare, pistoale, săbii şi alte arme. În câteva minute se putea organiza o întreagă armată capabilă să închidă gura oricui ar fi îndrăznit să vorbească.

Au trecut cinci ani de la eliberarea inculpaților din arest, iar în luna mai a anului 2016, Tribunalul Harghita, acolo unde se judecă acum procesul, încă mai audiază martori.

România vs. Anglia

cersetor, stirileprotv.ro.jpg

Sursa: știrileprotv.ro

Potrivit unor surse din cadrul Agenției Împotriva Traficului de Persoane, traficanții au fost acuzați în Anglia doar pentru înșelătorie prin ajutoarea sociale. Cu alte cuvinte, traficanții încasau ajutoare sociale pentru minorii cu care se deplasau pe teritoriul Angliei, obținând astfel zeci de mii de euro anual, fără să depună vreun efort. Pe lângă aceste fapte, copiii ieșeau la cerșit în fiecare zi, dar asta n-a reprezentat o îngrijorare pentru polițiștii englezi.

În România s-a vorbit de trafic de persoane, pentru Anglia totul era doar o fraudă. Din păcate, infractorii, indiferent pentru ce au fost acuzați, sunt în continuare liberi și se relaxează în palatele pe care și le-au construit.

Aceleași surse din ANITP au precizat că în continuare instituțiile statului mai monitorizează situația unor victime din rețeaua de la Țăndărei, dar fără o decizie a judecătorilor nu se poate interveni. Magistrații trebuie să dicteze condamnările pentru ca protecția copilului să intervină și să salveze minorii din rețeaua de trafic.

Polițiștii recunosc că există șanse ca dosarul să fie îngropat, după ce traficanții au aruncat sume imense pe cei mai buni avocați. De asemenea, procurorii nu au avut nici timpul și nici resursele necesare pentru a construi dosarul. Acest lucru nu doar că împiedică aplicarea legii, dar îi lasă pe copii în grija părinților care în urmă cu câțiva ani îi scoteau la cerșit. 

Investigații, trafic de copii, România, Marea Britanie
Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Nu sunt comentarii