S-ar părea că preşedintele ales, Igor Dodon, încă nu a coborât de pe tanchetă şi nu a observat că infanteria lui nu are puşti, iar cavaleria – săbii.  Şi că războiul lui s-a terminat, din momentul în care Cetatea – fotoliul prezidenţial – a fost cucerită.  Ajuns la Moscova,  bravul feldwebel, întocmai ca altul din Germania anilor 30, s-a apucat să recroiască harta lumii, împărţind sfere de influenţă:  aici – gubernia Rusiei, aici, până la Prut – Uniunea Europeană.

Ceea ce nu a luat în calcul liderul socialiştilor s-ar putea întoarce nu peste doi ani (la viitorul scrutin parlamentar), ci în scurt timp, împotriva lui. Mai ales că, deja există precedent – refuzul premierului Filip de a-l rechema pe ambasadorul Republicii Moldova din Bucureşti. Iar denunţarea acordului de Asociere cu Uniunea Europeană – refrenul cel mai frecvent din ceastuşca lui Dodon – va lovi direct şi dur în interesele vitale ale zecilor, sau chiar a sutelor de mii de moldoveni, care pot călători fără vize în Europa. O fi ea guvernarea cum este, dar nici un om sănătos la cap nu schimbă benevol realităţile europene pe guberniile ruseşti.

Ex-preşedintele Voronin spunea că unii candidaţi la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova ar trebui să treacă testul de psihiatrie.  Probabil nu ar fi rău şi un test asupra cunoaşterii legislaţiei, sau cel puţin a Constituţiei. Pentru că atunci când promiţi lucruri care nu ţin de competenţa ta, înseamnă, de fapt, o încercare de a corupe alegătorii prin înşelăciune. E ca şi cum ai vinde capra, frigiderul sau casa vecinului, fără a-l întreba măcar. 

Şi este cu atât mai grav, cu cât o face conştient. Conştient că există în Republica Moldova un Guvern, care nu i se supune. Conştient că există în Republica Moldova un Parlament, capabil să-l dezbrace gol-goluţ şi să-i tatueze o stea pe frunte. Conştient că există o Procuratură, capabilă să-l trimită într-o excursie îndelungată la scos piatră, la periferiile Cricovei. 

Reacţiile la declaraţiile iresponsabile ale lui Dodon la Moscova nu s-au lăsat mult aşteptate. Partidul Democrat  din Moldova (PDM) i-a făcut un duş rece printr-o declaraţie, în care i se indică faptul că formaţiunea respectivă este „categoric împotriva denunţării Acordului de Asociere RM - UE şi că orice încercare de acest gen va fi neutralizată”. Şi încă o palmă: „Nimeni nu ar trebui să expună viziuni personale de politică externă în cadrul unor vizite oficiale în străinătate. Politica externă a Republicii Moldova se stabilește la Chișinău și se aplică în mod uniform peste hotare”. 

O poziţie similară a exprimat şi liderul PPE Iurie Leancă, dar şi liderul PAS Maia Sandu. Şi putem să presupunem că nu sunt ultimele reacţii dezaprobatorii. Cu atât mai mult, cu cât Preşedintele Republicii Moldova este unul apolitic – a confirmat-o chiar Dodon însuşi, când şi-a depus mandatul de partid. Aşa că visul lui de a-şi constitui o majoritate parlamentară ţine mai degrabă de aceiaşi poveste cu capra vecinului. Iar vecinul (în cazul nostru – legiuitorii) ar putea să-i amintească repede ce şi cui aparţine.

Astfel, neastâmpăratul feldwebel de pe Bâc, din primele zile ale domniei sale a intrat într-un război (deocamdată – al declaraţiilor) cu majoritatea parlamentară. Situaţia lui aminteşte una din şah, numită  Zugzwang, adică este obligat să facă mutarea, dar orice mişcare îi înrăutăţeşte situaţia. Astfel, revenit la Chişinău, nu-i rămâne decât să părăsească partida. Ori să-şi încerce norocul ca interpret de ceastuşte.

Sandu Spinu

Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Nu sunt comentarii