După salutarea deciziei FMI de a debloca relaţiile cu R. Moldova, mai mulţi experţi în economie se întreabă asupra costurilor economice şi mai ales sociale ale documentului.  Atât timp, însă, cât documentul nu este făcut public, comentariile sunt atente şi se limitează mai mult la presupuneri.

Pe de o parte, decizia FMI înseamnă bani gheaţă - prima tranșă de 36 milioane de dolari, imediat după aprobarea programului, bani atât de aşteptaţi, ca o gură de aer pentru economie, care de mai mult timp se sufocă într-un regim de austeritate, impus, atât de lipsa creditării externe, cât şi de dispariţia miliardului din conturile băncilor.

Cu jumătate de an în urmă, ministrul Finanțelor, Octavian Armașu declara că proiectul bugetului pentru anul 2016 „este bazat pe încheierea unui program de colaborare cu FMI, care are o importanță majoră pentru asigurarea durabilității bugetului. Lipsa unui astfel de program ar putea periclita obținerea suportului bugetar extern, suma căruia, în proiectul bugetului de stat, este de circa 4 679,5 milioane de lei, dintre care 2,59 miliarde de lei finanțări nerambursabile”.

Şi Acordul a fost semnat. Premierul Pavel Filip s-a arătat extrem de mulţumit. Potrivit acestuia, „datorită acestui program, populaţia primeşte o garanţie foarte clară din partea guvernării şi a partenerilor internaţionali: reformele necesare în ţară au suport financiar, deci lucrurile se vor schimba în bine”.

Însă tocmai aici apar îngrijorările. Pentru că noul program cu FMI nu înseamnă doar recâștigarea credibilității sau finanțării. Memorandumul de Politici Economice și Financiare este, în primul rând,  un angajament strict, privind politicile economice, financiare și sociale ce urmează să fie implementate în următorii trei ani. Prin urmare, guvernarea va fi obligată să pună în practică o agendă amplă de reforme structurale, în special în sectorul financiar. Iar unele reforme sunt foarte dure şi foarte nepopulare. În acelaşi timp, FMI nu tolerează neonorarea angajamentelor. De acest lucru guvernanţii s-au convins pe finalul acordului precedent, când din cauza că nu au fost respectate anumite angajamente, ultima tranșă de 70 milioane de dolari nu a mai fost oferită.

Totuşi, ar exista două lucruri pozitive pentru economie. Primul ţine de credibilitate:  ar trebui să le dea siguranță partenerilor străini, investitorilor, dar și propriilor cetățeni. Adică – ar  exista un  mediu financiar și economic mai stabil. Al doilea ţine de factorul financiar. După banii FMI din prima tranșă, care vor merge la buget, vor fi deblocate cele 45 milioane de dolari SUA şi 55 milioane de euro de la Uniunea Europeană.  În plus, după 7 noiembrie, Guvernul de la Chişinău poate finanţa proiecte.  Adică, se presupune că vor exista bani nu numai pentru salarii, pensii, alte plăți sociale, dar și pentru proiecte de infrastructură şi de dezvoltare.

Deşi textul Acordului încă nu a fost publicat, mai mulţi experţi au fost de părerea că, accentul se va pune pe sectorul bancar. Asta ar însemna, reabilitarea băncilor de importanță sistemică și îmbunătățirea radicală a cadrului de reglementare și supraveghere a băncilor. Însă cu ce preţ şi din ce resurse?

FMI a dat clar de înţeles că modul în care au fost convertite în datorie publică garanțiile de stat a contribuit la consolidarea poziției băncii centrale,  fără a impune, la moment, o povară prea grea asupra cheltuielilor bugetare. Iar datoria se ridică la miliarde de lei. Prin urmare, nu se va putea evita „ajustarea tarifelor”, adică scumpirile, care ar putea merge la pas şi cu mărirea vârstei de pensionare. 

Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Nu sunt comentarii