La nici două săptămâni de la urcarea în fotoliul de preşedinte, Igor Dodon a reuşit să se manifeste prin mai multe activităţi, demne de atenţia publică sau a psihologilor. Remarcăm doar câteva: a îndemnat autorităţile de la Chişinău să-şi ceară scuze de la regimul transnistrean, a scos drapelul Uniunii Europene de pe sediul Preşedinţiei, a schimbat pe site-ul Preşedinţiei denumirea limbii din română în moldovenească şi i-a retras cetăţenia Republicii Moldova domnului Traian Băsescu. Cu asemenea ritmuri, în scurt timp am putea asista la vopsirea obligatorie a gardurilor în roşu şi blocarea internetului şi a reţelelor de socializare.  

V.I. Lenin a numit asemenea excese „ameţeală de la succese”, însă succesul lui Dodon e destul de îndoielnic, de vreme ce pentru el au votat puţin peste 26% din cei peste 52% prezenţi la vot, iar realizări palpabile nu a avut nici când îi făcea cafeaua lui Voronin, nici când se declara în opoziţie din hotelul lui Plahotniuc, „Codru”. 

Dar să revenim la retragerea cetăţeniei lui Băsescu. Operaţiunea s-a desfăşurat în trei faze. Prima a constat în testarea posibilelor reacţii. Indivizi din echipa prezidenţială, care mai mult seamănă a evadaţi din locurile de corecţie, decât a consilieri, au telefonat aşa-zişii formatori de opinie şi jurnalişti, pentru a se documenta. La faza a doua, datele au fost generalizate şi prezentate şefului. Iar faza a treia a fost luarea deciziei. Însă la faza a doua s-a produs o denaturare (mai degrabă voită) a realităţii, deoarece şefului trebuia să i se prezinte acel tablou, care-i va plăcea. S-a şi făcut. 

Partea gravă a acestei decizii este că Dodon a cumulat puterea legislativă şi executivă. Acest – cu îngăduire fie spus – politician, cu admiratori mai puţini decât Zinaida Julea şi rating mai mic ca Alexandru Lozanciuc, îşi permite de unul singur să constate „încălcarea legislaţiei” în procedura de acordare a cetăţeniei, şi concomitent – tot el să decidă retragerea acesteia. Adică – şi judecător, şi călău. Este un precedent periculos, care ar putea avea şi efectul bumerangului, când într-o anumită situaţie se va proceda la fel cu el însuşi. 

Mai este şi un alt lucru trist în toată această poveste. Atunci când Dodon a îndrăznit să spună ceva despre miliardul furat, preşedintele Parlamentului Andrian Candu i-a amintit imediat că legislativul dispune de suficiente mecanisme ca să-l demită. Acum, însă, nici pretinsul unionist Mihai Ghimpu, nici alţi deputaţi nu au luat atitudine. Ceea ce ne face să admitem că retragerea cetăţeniei s-a făcut şi cu acordul mutual al majorităţii parlamentare. 

Nu ştim la ce acţiuni să ne mai aşteptăm de la Dodon, mai degrabă ţine de competenţa psihologilor sau psihiatrilor. Însă Parlamentul, care are la dispoziţie toate mecanismele legislative, ar putea să-l închidă în „cuşca de aur” (adică să-i limiteze la maximum competenţele) şi să ascundă cheia pentru patru ani. Dacă nu o va face, devine complice şi instigator.

Sandu Spinu
Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Все комментарии

Petru

24:67 04.01.2017

Не ту песню поёте и не туда идете. Своей безосновательной критикой вы только играете на руку Додона. А выборы парламента уже не за горами. Думайте, шевелите мозгами ибо за вас никто уже голосовать не будет.

Ответить