Igor Dodon (transfug de la comunişti) suferă de un exhibiţionism pronunţat. Dorind să demonstreze o intrare în forţă pe arena politică, şi-a pregătit o investitură „populară”, care va fi transmisă în direct la mai multe posturi televizate. Şi-a anunţat şi echipa, din care reţinem: Ion Ceban (transfug de la comunişti), care s-a manifestat printr-un limbaj deosebit de agresiv, Vasile Şova (transfug de la comunişti), care s-a manifestat prin supunere totală faţă de Voronin, Carmena Lupei (transfugă de la comunişti), care nu s-a manifestat în nici un fel.

Însă, festivitatea inaugurării are program cap-coadă, după care vin „idele lui martie”. Adică rutina zilnică, cu pericolele şi grijile zilnice. Şi atunci, preşedintele desface sacul, să vadă ce are la fund şi ce poate face.  Pentru că promisiuni a făcut cu nemiluita şi i se va cere.

Aşadar, are o vrăbiuţă în mână, adică, posibilitatea de a da vina întotdeauna pe Parlament: „Eu am dorit, am încercat, dar ei (deputaţii) nu-mi permit”. Acest refren îl va menţine până la următoarele alegeri parlamentare, în calitate de motivaţie pentru a cere să fie votat Partidul Socialiştilor. Cu alte cuvinte, dacă doriţi să fac ceva, votaţi partidul şi voi avea susţinere în Legislativ şi Guvern. Asta (viitoarele alegeri parlamentare) este cioara de pe gard, pentru că timp de doi ani se pot schimba multe. Iar tendinţa generală e evidentă: şeful statului nu mai are control asupra SIS-ului, asupra Consiliului Suprem de Securitate, asupra Procuraturii Generale, asupra politicii externe, nemaivorbind despre procesul de promulgare a legislaţiei.

Lipsa de suport s-a văzut şi din refuzul unor partide (PCRM, PPEM, PL şi PLDM) de a participa la investitură. Încercarea de a suplini golul din sală cu mulţimea de afară – majoritatea de vârsta a treia – nu este o ideea fericită, deoarece nu pensionarii îi vor acorda sprijin în imitarea procesului de guvernare.

Astfel, noul şef de stat va trebui, pe de o parte, să satisfacă camarazii partinici şi alegătorii săi, iar pe de altă parte – să cadă la o înţelegere cu majoritatea parlamentară. Pentru ca să-i păstreze măcar dreptul de a oferi distincţii. Însă, medalia sau ordinul nu o pui în borş, ca ceapa, chiar dacă e degerată. A propos despre ceapa degerată – riscă să devină întreaga moştenire a lui Dodon pe parcursul celor patru ani de preşedinţie.

Autor: Sandu Spinu
Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Nu sunt comentarii