Decizia Curţii Constituţionale (CC) din 13 decembrie, de a valida turul doi al scrutinului prezidenţial este departe de a fi doar o formalitate juridică.  Şi nici motiv de mare bucurie pentru candidatul câştigător. Chiar dacă la scurt timp după validare, Igor Dodon insista să urce cât mai repede în fotoliul prezidenţial, întrebarea este pe cât de sigur, trainic va fi acesta? Şi ce va putea face în calitate de Preşedinte al unui stat, având permanent deasupra capului sabia lui Damocles, „validată” şi ea de Curtea Constituţională, şi mâinile legate de Parlament?!

După euforia că a devenit preşedinte, Dodon ar putea fi readus la realitate, dacă ar fi atent la unele aspecte, asupra cărora a insistat Curtea Constituţională. Iar Curtea nu insistă pur şi simplu, deoarece orice strănut sau chiar excepţie, având ştampila CC, devine imediat precedent juridic. Mai mult ca atât – doar Curtea poate da interpretare propriilor precedente.

Astfel, rămâne de reţinut că înalta instanţă a reproşat atât Comisiei Electorale Centrale, cât şi instanţelor de judecată, că nu şi-au făcut datoria. Adică, pur şi simplu s-au sustras de la obligaţiunile lor legale. Mai mult ca atât, preşedintele CC, Alexandru Tănase, chiar în prelegerea de validare a alegerilor, s-a  arătat nedumerit, de ce un  anumit candidat (Maia Sandu) nu a insistat până la ultima instanţă cu contestările. Ca şi cum i-ar sugera: Maia, tu insistă în continuare, iar noi vom flutura cu viitoarele decizii judecătoreşti în faţa lui Dodon, atunci când va dori să facă ceva, ori când va refuza să facă ce i se va spune. Mai e ceva? Da, chiar înalta instanţă a recunoscut organizarea defectuoasă, necorespunzătoare a alegerilor peste hotare, care a condus la suprimarea dreptului de vot la 18 secţii.

Desigur, deciziile Curţii nu au (la moment) acţiune retroactivă şi Tănase a subliniat că – la moment! – nu există temei pentru a invalida alegerile. Pentru ca imediat să le dea din deget instanţelor de judecată: nu dormiţi, continuaţi să vă faceţi treaba, dar faceţi-o bine, calitativ, până la ultima instanţă! Mai vedeţi voi acolo, ce plângeri mai sunt. Şi opoziţiei: continuaţi să contestaţi, l-a mustrat Tănase pe reprezentantul candidatului Maia Sandu ca pe un elev leneş, care nu şi-a făcut temele de acasă. Că doar nu o să le facă Curtea în locul lor!

În concluzie, Dodon va fi un preşedinte formal. Cu împuterniciri – la moment - de a colecta timbre, a oferi insigne de valoare şi nu prea, de a face orice lucru, care nu include actul exercitării puterii politice. Dincolo de sabia lui Damocles (adică toate ameninţările indirecte ale CC),  Dodon a mai suferit şi alte pierderi grele în drum spre preşedinţie.  Parlamentul i-a impus modul de desemnare a Procurorului general. Parlamentul l-a lipsit de controlul asupra Serviciului de Informaţie şi Securitate. Parlamentul a adoptat un asemenea mecanism de promulgare a legislaţiei, încât poate să-l oblige pe Preşedinte să se declare extraterestru. În astfel de condiţii, figura şefului statului devine una de carton, care se apleacă după cum bat vânturile politice.

Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Nu sunt comentarii