Situaţia Partidului Liberal aminteşte de cea a unui pacient muribund, asupra căruia vrăjeşte concomitent şi medicul-anesteziolog (Anatol Şalaru)  şi cel anatomopatolog (Mihai Ghimpu). Ambii convinşi de corectitudinea propriei diagnoze, ambii – pretins - cu acelaşi scop: de a salva pacientul.  Atât doar că primul doreşte amputarea cancerului, pe când cel de-al doilea – tăinuirea lui.

Fără a face partizanat cu nimeni, observăm, totuşi, o anumită consecvenţă/încăpăţânare a lui Mihai Ghimpu, în ceea ce priveşte incapacitatea de a recunoaşte şi înţelege realitatea politică de astăzi. Foarte mult aminteşte de „sindromul  Vlad Filat”, căruia nu i s-a părut suspect faptul că l-au părăsit masiv cei mai apropiaţi.  Cu ce s-a terminat povestea  - cunoaştem.

Iar cele reproşate de Şalaru nu sunt cazuri separate şi singulare. Se poate de completat cu generalul Marinuţă, plecat şi el cu scandal din partid, cu grupul Hadârcă, care a rupt partidul chiar înainte de electorală, cu Angela Sârbu, dusă cu de-a sila de la televiziunea publică Moldova 1. La toate acestea se mai adaugă şi Corina Fusu, care, dând dovadă de deficienţe serioase de exprimare, dă indicaţii din fotoliul de ministru al educaţiei.  Satul (partidul ) arde, iar baba (Ghimpu ) se piaptănă. Aşadar, simptome evidente ale „sindromului Filat”.

Situaţia lui Ghimpu se agravează şi din cauza că el poate fi sacrificat atât din interiorul partidului, cât şi din exterior, în cazul în care se formează o nouă majoritatea parlamentară, în care liberalii nu vor fi luaţi în cont. Mai ales în contextul optimizării Guvernului, proiect deja votat de executiv. Să nu uităm nici de nepotul său, primar al capitalei, faţă de care procuratura şi CNA ar avea o serie de întrebări,  puse la timpul potrivit…

Cert este una: mai devreme sau mai târziu starea pacientului/partidului  va ieşi la iveală. Iar în fişa personală a pacientului vor mai fi înregistrate şi alte cazuri de parteneriat apropiat cu Vlad Plahotniuc, care nu face bine sănătăţii (imaginii) partinice.

Încăpăţânarea cu care Ghimpu se ţine de fotoliul de preşedinte al formaţiunii aminteşte de celebra frază a doamnei Pompadour, atribuită lui Ludovic al XV-lea: „Apres nous, le deluge (după noi – potopul)”!   Iar teama de a convoca un congres – lucru firesc după eşecul în alegerile prezidenţiale – nu denotă decât frica. Pentru că la orice forum lucrurile pot fi numite pe nume. Este uşor să-i închizi gura lui Şalaru, dar cum să controlezi ce au în cap delegaţii? Mai ales cei tineri, cu ambiţii, care îşi dau seama că această barcă, numită Partidul Liberal, se îneacă, iar balastul este chiar pretinsul căpitan. Vor avea oare curaj să-l arunce în apă? Sau se vor salva, ambarcându-se în vapoarele (partidele) din apropiere, lăsându-l pe Ghimpu singur în faţa lui Plahotniuc? 

Autor: Sandu Spinu
Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Nu sunt comentarii