Un atac raider asupra uzinei «Anchir» din Moldova poate intra în manuale privind schemele de corupție cele mai eficiente cu participarea statului și  a mafiei.

Modul în care a fost aproape lichidată fabrica de succes care producea cărămidă în Moldova poate deveni standart al schemelor de corupție, scopul cărora final e căptura întreprinderii prin lichidare sau atribuire.

Întregul proces de lichidare a uzinei s-a desfășurat intr-un timp indelungat– aproape șase ani și înca nu e terminat. Liderii ai companiei s-a dovedit să fie mult mai rezistenți precum se parea de la început și au scos la iveală toata istoria fabricii, una din istorii triste a multor intreprinderi din Moldova în ultimii ani.

Așadar, o piesă despre modul în care o fabrica de succes a ajuns la pierdere și a fost, de fapt, distrusă de concurenta principală - uzina «Macon».

маконActorii:

Nicolae Indoitu– principalul acționar al fabricii de cărămidă «Anchir», situate în satul Chirca, raionul Anenii Noi

 Agresor– reprezentant al unei companii concurente «Macon»


Eugeniu Rusu– fostul procuror general adjunct


Alexandru Gusev– șef al întreprinderii de stat «Moldova-Gaz»


Nicolae Barbăscumpă– șef al întreprinderii «Ialoveni-Gaz», un prieten al lui Alexandru Gusev


Ion Prisacaru– șef al inspectoratului fiscal


Sergiu Selivestru– angajat din inspectoratul fiscal, o rudă apropiată a lui Ion Prisacaru


Irina Selivestru- jurist în «Moldova Gaz», administratorul judiciar, o rudă apropiată a lui Ion Prisacaru


Ion Cucereavîi– reprezintă interesele companiei «Macon»


Chiril Gaburici– prim-ministru


Nina Chernat– Judecător al Curții de Apel din Chișinău


PGRM-e1429618896232.jpgActul 1.

În 2010 agresorul a venit la proprietarul companiei «Anchir» și a contribuit la 50% din companie. Nicolae Indoitu a refuzat și a intrat în «furia» agresorului: a fost lansată o schemă de corupție la începutul căreia fostul adjunct al Procurorului General Eugen Rusu trimite scrisori autorităților statului să efectueze un control in uzină. Apoi el organizează un grup de raider și chiar vine însuși la uzină, fără a ascunde numerele mașinii de stat.

Actul 2.

Agresorul decide să blocheze activitatea uzinei, împingînd-o în datorii pentru a o lichida în curînd. Șeful «Moldova Gaz», Alexandru Gusev, fiind un monopol pe piața gazului natural, prin o comandă specială oprește furnizarea de gaz. Uzina nu mai funcționează și pierde o serie de contracte. Planul moldovenesc «Barbarossa», cu toate acestea, se dovedește a fi fără succes- «Anchir» a depune o plângere la Agenția Națională de Reglamentare în Energetică și în curând «Moldova-Gaz» a fost obligată să continue furnizarea de gaz. Alexandru Gusev, cu toate acestea, nu se grăbea să efectueze instrucțiunile.

Actul 3.

Fabrica acumulează datorii, inclusiv la «Moldova-Gaz» și «Banca de Economii», de la care a primit un credit pentru modernizarea echipamentului. Agresorul începe lichidarea uzinei.

Actul 4.

молдова газAgresorul comandă un atac raider și îl roaga pe Gusev să asiste în recunoașterea uzinei insolvență. Gusev îl instructă pe Nicolae Barbăscumpă, șeful «Ialoveni-Gaz» ca el să depună o cerere la Curtea de Apel din Bender și implică în schemă șeful inspecției fiscale Ion Prisacaru. Acesta împreună cu Sergiu Selivestru elimină proprietarii fabricii. Controlul uzinei a trecut la persoane din exterior (sau nu chiar așa)- Irina Selivestru și Nicolae Barbăscumpă. Menirea lor consta în dezvoltarea unui numar de masuri pentru a restabili funcționarea uzinei, însa ei decid să vîndă fabrica la preț de 3 milioane de lei, în timp ce valoarea ei reală este mai mult de zece milioane.

Însă proprietarii companiei au împiedicat vînzarea fabricii. Agresorul trece la scenariul alternativ.

Scenariul alternativ

După Irina Selivestru și Nicolae Barbăscumpă managerul fabricii a fost numit Ion Cucereavîi. El urmărea interesele unei companii concurente care dorea să elimine firma și să capete cariera de materii prime. Cucereavîi a început practic să"ucidă" uzina: scoate 50 de unități de echipament, începe să distrugă clădirea și, ca urmare, cauză daune companiei de peste 21 de milioane de lei. Mai târziu acesta va fi inclus într-un dosar penal privind furt și falsificarea actelor normative dar va rămîne nepedepsit.

Pierderile totale ale companiei în 2014 au ajuns la 285 milioane de lei.

atac-raider-la-fabrica-de-caramida-din-anenii-noi.jpgAngajații uzinei însă nu au disperat și prin intermediul unor proteste  numeroase și plîngeri au reușit să restabilească parțial controlul asupra întreprinderii, să oblige «Moldova Gaz» să continue furnizarea de gaz. Agresorul gîndea că cu toate acestea uzina, avînd datorii excesive va merge în curând în faliment, însa 200 de angajați de la fabrică, condusă de Nicolae Indoitu s-au apucat de lurcu și doar în trei luni au crescut producția, astfel încît ar fi putut plăti cea mai mare parte a datoriei.

Agresorul din nou începe să atace și să faciliteze organizarea a numeroaselor inspecții de autorități care nu au permisiune și le propune să găsească documente care nu au nimic de a face cu activitățile lor: «Moldova Gaz», autoritățile fiscale, Ministerul Finanțelor, poliția, etc. După 3 luni iarăși, fără nici un motiv, este stopată furnizarea de gaz natural. În urma unui apel Agenția Națională de Reglamentare în Energetică obligă Moldova Gaz să reînvie furnizarea și din nou ordinul nu este executat la timp.

În luna mai anului 2015 fabrica începe să funcționeze din nou și platește datoriile, iar după un timp rămîne din nou fără gaz, dar de data aceasta cu luptă. Angajații ai companiei de gaz care au sosit pe loc să opreasca gazul au întîlnit muncitorii de la fabrică, însa au rezistat și au amenințat că vor opri gazul și în satele din apropiere. Ceea ce s-a întâmplat de fapt. Numărul de victime ale «mafiei de stat» creștea în mod constant.

Pentru prima dată de când scandalul a devenit public prim-ministru Chiril Gaburici a fost nevoit să se implice. După aceasta a fost restabilită furnizarea de gaz, dar nu pentru mult timp. «Ultimul atac» al agresorului a fost publicat în Internet. În mod clar se vede că un grup de bandiți acționează împreună cu oficiali, cu reprezentanți ai poliției, reprezentanții «Moldova-Gaz» și chiar ai firmei concurente «Macon». Ei atacă uzina încercînd să intre, lovesc angajații și acționarul majoritar al companiei .

Aceasta a fost ultima zi de lucru a uzinei, în care 200 de muncitori au încercat să reziste la atacul de raideri.

nina_cernat.jpgAgresorilor i-a rămas puțin– judecătoarea coruptă de la Curtea de Apel din capitala Nina Cernat decide să lichideze fabrica pe baza acțiunilor ilegale. Nici unul dintre proprietarii sau conducerea centrală a companiei acuzate nu a fost invitat la proces. Cu toate acestea, angajații uzinei au reușit să contesteze decizia și Cernat a fost nevoită să se retragă de la dosar, însa a dovedit să transmită conducerea uzinei persoanelor de la «Macon». La acest moment noua conducere a fabricii a organizat în mod ilegal mai multe ședințe pentru a vinde uzina în prezența poliției care protejează agresorii.

Epilog

Lucrătorii uzinei «Anchir» sunt adevărați «eroi ai timpului nostru», care continuă să lupte și sincer sper că noul guvern va opri schema distructivă a corupției încît ei nu vor fi nevoiți să părăsească familiile lor și să plece în străinătate în căutare de muncă.
Distribuie:
Scrie un comentariu Adaugă la favorite

Оставить комментарий


Nu sunt comentarii